21 iunie 2009 – Gil Ioniţă – Sala de aşteptare

De când mă ştiu, am avut o anume afinitate pentru trenuri, pentru glasul roţilor de tren ca să citez din lucruri sfinte (imnul Rapidului pentru necunoscători ), cel mai probabil mi se trage din familie. Iar de când m-a lovit microbul muzicii, orice piesă care are cea mai mică legătură cu acest mijloc de transport e trecută într-o listă specială .

Piesa ce v-o propun în dimineaţa asta a fost compusă acum mulţi ani de regretatul Gil Ioniţă. Eu am auzit-o prima dată în locul unde timp de un an jumate, joi de joi, mi-am petrecut poate cele mai relaxante şi faine clipe din ultimul timp, alături de mulţi oameni frumoşi şi adevăraţi. Cineva i-a zis la locul acela Autogară şi poate nu întâmplător.

O dimineaţă exact cum vă doriţi !