Trebuie să recunosc că de liceu în sine nu mi-e dor. Pentru mine, îndrăgostită de Bacovia încă de prin clasa a VI-a, liceul a fost un adevărat “cimitir al tinereţii mele”, un loc în care nu mă simţeam, din multe puncte de vedere, printre ai mei. Şi totuşi, de dor îmi e dor… dor de vremurile acelea în care de la şcoală fugeam la un “ceai” (cu ghilimele de rigoare 
) în nişte locuri faine de tot, ieftine (asta era cel mai important), dar pline cu oameni frumoşi (dincolo de metehnele ori viciile lor), de la care am învăţat multe şi a căror amintire o voi purta mereu cu mine. Mai îmi e dor de Cetăţuie, de Parcul Mare din Cluj, dar şi de Cimitirul Central (ca orice weirdo eram mai creepy) în care fugeam de la şcoală ori de turele de troleibuz pe care le faceam ca sa pierd timpul până trecea ora de chimie.
Aşadar, doamnelor şi domnilor, pentru astăzi un cântec menit să ne amintească de vremea adolescenţei. Iar pentru clujenii noştri, un prilej de invitaţie pe mâine seară, în Autograf la un concert cu Victor Socaciu.
Completat sub: r PIESA ZILEI | Tagged: Club Autograf, Mi-e dor sa mai merg la un ceai, Victor Socaciu
