O seară cu Mircea Vintilă în Oraşul de Oţel

Mircea Vintila

Cu “scutire şi parafă”, totuşi cu o mică întârziere, îmi doresc să povestesc cum a fost în Iron City miercurea trecută, la concertul lui Mircea Vintilă. După o seară aşa de faină petrecută în Crossroads şi un examen dimineaţă, am ajuns miercuri seara, dupa obicei, în Iron City. Dacă-i miercuri, e folk in “Oraşul de oţel”, numai că de data asta oaspeţi de seamă erau aşteptaţi să ne calce pragul.

Am intrat în Iron City pe acordurile piesei “Nu ştiu ce am”, cântată de Ionut Mangu, de parcă seara precedentă nu s-ar fi terminat şi tot ceea ce s-ar fi întâmplat peste zi ar fi fost şters. Am mai ascultat şi-am cântat (sau poate “urlat” cu vocile noastre mai mult sau mai puţin melodioase), “Haşuri” şi “De-ar fi să vii”. Dragoş Boeru l-a urmat pe Ionuţ Mangu pe scenă, cântând atât piese din repertoriul propriu, cât şi melodii semnate Mircea Vintilă sau Nicu Alifantis. “De ziua ta”, “Poştalionul” sau “Eroii” au fost piese pe care le-am ascultat miercuri seară în Iron City, foarte fain interpretate de Dragoş Boeru.

M-am bucurat tare când a urcat şi corifeul pe scenă, nu că nu mi-ar fi plăcut să-l mai ascult pe Dragoş, ci doar pentru că îmi era tare dor de un concert Mircea Vintilă. Demne de backing vocals , am cântat fără întrerupere piese mai noi şi mai vechi ca “Lordul John”, “Constantin şi Veronica”, “Un om pe nişte scări”, “Pământul deocamdată” (piesă foarte dragă mie, dealtfel), “Cardio”. Ne-a părut rău că “N-avem” atâta vreme la dispoziţie ca sa ne plimbăm “Pe Corso” sau pe strada “Popa Nan”, să stăm mai mult de-un ceas sau două la “Hanul lui Manuc” ori la “Lăptăria lui Enache”. Ne-am plimbat cu “Barca” şi-am ascultat-o pe “Miruna” fără să trecem o clipă măcar “Peste răbdări”. L-am mai fi ţinut pe Mircea Vintilă, mult şi bine să ne cânte (chiar fără microfoane şi CD-uri, ci doar omul şi chitara), dar din păcate recitalul s-a încheiat lăsându-ne uşor nostalgici.

În scurt timp însă, artişti dragi nouă ca Alina Manole, Ionuţ Mangu şi bineînţeles trupa Folk Frate au urcat pe scenă pentru a ne cânta piese frumoase, mai mult sau mai puţin vesele, ţinându-ne treji până târziu. Am plecat de-acolo undeva în jurul orei 2:oo, obosită, dar foarte veselă, pentru că am ascultat piese tare faine, de unele dintre ele fiindu-mi foarte dor sa le ascult live. Una din micile fericiri mi-a oferit-o chiar Alina Manole, cântând alături de Adrian Cristescu şi Teddy Olaru piesa “Cărăbuşul”, mai puţin cunoscută, dar foarte frumoasă.

Publicul a fost format în majoritate din oameni pe care-i ştiu de mult, văzându-i mai mereu la concertele de folk, întotdeauna veseli şi cu chef de cântat. Până una alta, ne vedem în Iron City săptămâna viitoare! N-aşteptaţi să fie vreun corifeu pe scenă ca să călcaţi graniţa “Oraşului de oţel”. În fiecare miercuri îi găsiţi acolo pe cei din trupa Folk Frate, alături de mulţi prieteni şi eu pot să vă garantez ca or să vă facă să cântaţi cât de tare puteţi, ori să râdeţi în hohote, uitând de grijile de peste zi.

ARTICOLE DIN ACEEAŞI RUBRICĂ