Festivalul de Arte “Florian Pittiş” – Ziua întâi

M-am tot gândit şi răzgândit ce anume să vă spun despre Florian Pittiş. Mi-e foarte greu să scriu CEVA despre el , poate că spaţiul nu mi-ar ajunge pentru tot ce ar putea fi pus în cuvinte. Vocea şi, abia mai târziu, imaginea lui Florian Pittiş au intrat în viaţa mea foarte devreme prin intermediul tatălui meu care primise cadou CD-ul “În căutarea cuibului pierdut” al Păsării Colibri şi-l asculta mai mereu. Uite-aşa, în clasele primare eu începusem să fredonez melodii ca “Nu-i nimic,asta e!”,”Toţi suntem puţin luaţi” sau “Hanul lui Manuc” şi, pe nesimţite, folkul s-a strecurat în viaţa mea şi n-a mai fost chip să-l scot:). Cel dintâi CD al amintitei păsări îmi este şi-n ziua de azi albumul preferat şi de suflet alături de inconfundabila voce a celui ce-a fost şi cred cu tărie că încă este “cel mai frumos din oraşul acesta”. În ziua în care Moţu a hotărât să iasă din scenă m-a sunat tata şi mi-a zis doar atât “Sânziana, du-te la o biserică să pui o lumânare, a murit Pittiş”… Vara trecută la Festivalul Folk You a fost aşezat pe scenă un scaun unde ar fi trebuit să stea Florian Pittiş şi sunt foarte sigură că-n serile acelea minunate de la malul mării era acolo, alături de noi.

Am început această cronicuţă cu amintirile mele despre Moţu Pittiş pentru că luni, 6 martie 2009, am fost prezentă la lansarea CD-ului “Ducu Bertzi şi Florian Pittiş în concert” ce a avut loc în cadrul Festivalului de Arte pentru liceeni “Florian Pittiş”.

Povestea acestui album începe în anul 2003 când cei doi artişti pleacă împreună în Canada şi SUA pentru un turneu. Chiar dacă până atunci nu cântaseră împreună pe aceeaşi scenă, în cele 20 de zile departe de casă şi-au învăţat cu uşurinţă unul altuia toate versurile. La revenirea în ţară fiecare s-a ocupat de proiectele deja începute până când, la invitaţia lui Mircea Diaconu, Ducu Bertzi a susţinut o serie de 5 spectacole dintre care 2 alături de Florian Pittiş, Marius Baţu şi Mihai Neniţă. Au avut apoi multe concerte împreună aici şi peste hotare şi uşor,uşor, acest proiect a început să prindă contur.

Luni, la Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, Ducu Bertzi, de astă dată singur, cum ne-a mărturisit că nu se aştepta nici el, a lansat acest CD despre care Anda Pittiş ne-a spus “Dacă aş fi un vânzător iar cd-ul ar fi marfa, l-aş aşeza la produse eco. Dacă sunteţi obosiţi, nervoşi, supăraţi consumaţi-l cu încredere, o să vă facă foarte bine!”

Am ajuns la Bulandra puţin înainte de ora 19, ora stabilită pentru începerea evenimentului, şi am descoperit o sală plină până la refuz. În scurt timp Ducu Bertzi a fost invitat pe scenă pentru a ne adresa câteva cuvinte şi pentru că n-a putut să hotărască ce piesă de pe album să cânte, a ales “Visul” cu care ne-a delectat alături de Mihai Neniţă.

Mai apoi acesta s-a retras pentru a răspunde întrebărilor presei şi a fost dat startul concursului între liceeni. Festivalul, ajuns la cea de-a doua ediţie, îi are ca organizatori pe elevii Colegiului Naţional” Gheorghe Lazăr” în colaborare cu Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”. Juriul este format din Anda Pittiş, Ducu Bertzi, Virgil Ianţu, Mihai Constantin , Irina Petrescu şi profesorul Victor Ioan Nicolae, director al colegiului mai sus amintit.

În deschiderea concursului trupa colegiului Lazăr, EastArea, a susţinut un recital. Ordinea trupelor intrate în concurs a fost următoarea : X-Plod de la Colegiul Naţional “Cantemir Vodă” Bucureşti; Black Hat – Colegiul Naţional “Spiru Haret” Bucureşti; M.A.R. – Colegiul Naţional “Gheorghe Şincai” Bucureşti; Ascens – Colegiul Naţional “Ion Luca Caragiale” Bucureşti; Poze cu Sunet – Colegiul de Ştiinţe “Grigore Moisil” Tulcea ; String’s Muse – Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” Bucureşti. După părerea mea toţi au fost drăguţi, cu mai mult sau mai puţin talent dar cu prezenţă scenică şi chef de viaţă. În mod special mi-au atras atenţia 3 grupuri vocale. Într-o ordine aleatorie mi-a plăcut Black Hat şi mai ales vocea fetei care avea un timbru deosebit. O altă formaţie care mi-a plăcut a fost M.A.R. ce avea de asemenea o solistă cu o voce aparte şi cred că dacă nu ar fi cântat colajul din melodiile lui Pittiş ar fi avut mari şanse de câştig. Mi-au mai plăcut Poze cu Sunet din Tulcea pentru că aveau nişte voci foarte calde dar consider că pe viitor le trebuie ceva mai mult curaj. Toate formaţiile au cântat piese din repertoriul lui Pittiş încercând să-i aducă un omagiu.

La final, vreau îi felicit pe toţi participanţii la concurs şi dacă vor continua să cânte folk sau rock voi mai scrie cu drag despre ei.:) Voi reveni, în curând, cu noi impresii de la festival precum şi cu lista fericiţilor câştigători. Ne bucurăm că există astfel de evenimente care ne păstrează pe calea cea bună, de a nu-i uita pe aceşti oameni cu adevărat frumoşi şi sperăm ca ele să ne înveţe să-i preţuim cum se cuvine, fie că îi vedem lângă noi sau doar îi simţim alături.

GALERIE FOTO

Foto credits: Ioana Lupec

ARTICOLE DIN ACEEAŞI RUBRICĂ